Comunicat

Comunicat

O sancțiune care doar se spune, dar nu se aplică aduce în final tragedii, cum a fost cea a accidentului din 24.06.23 de lângă CC Jumbo și multe altele – mai puțin văzute sau cunoscute public.

UNEJ a semnalat cu fiecare ocazie autorităților statului că executarea conformă a hotărârilor judecătorești nu este un interes privat al creditorului, aceasta este un element de stabilitate economică și socială a societății.

Dacă nu sunt mecanisme de executare promptă, sancțiunile rămân a fi doar cuvinte, pe care cel vinovat nu le resimte.

Deci, efortul și munca agentului constatator sau a procurorului și a judecătorului este redus, dacă nu chiar anulat.

Și dacă pedeapsa nu vine, comportamentul antisocial este încurajat și gravitatea faptelor crește. În plus, și alte persoane prind la curaj pentru a agresa pe unul mai slab, pentru a înjura sau denigra, pentru a vinde produse cu termen expirat sau contrafăcute, a ignora regulile de circulație, a urca în stare de ebrietate la volan, a circula fără permis…..

Crearea de mecanisme de protecție a debitorilor prin reducerea mecanismelor de executare silită e un subiect popular și valorificat frecvent de politicieni, dar este și imoral, și periculos. 

Este imoral ca protecția debitorului să fie realizată din contul intereselor creditorului sau din contul creșterii riscurilor pentru societate. 

Este periculos când statul se preocupă mai mult de confortul social și financiar al contravenientului, decât de contracararea și prevenirea contravențiilor și respectarea ordinii de drept - și aici am ajuns astăzi cu ceea ce ar fi trebuit să fie mecanisme de constrângere a debitorilor. 

Reiterăm îndemnul la o abordare pragmatică a lucrurilor - or, creșterea cuantumului amenzilor, aplicarea unor sancțiuni mai dure de către instanțele de judecată, extinderea listei de fapte sancționabile -  nu vor da efectul scontat, atâta timp, cât sancțiunile nu pot fi eficient executate, deoarece sunt sistemic reduse mecanismele de executare silită. 

Sancțiunea spusă, dar neaplicată e un act de neputință a statului, care face mai rău chiar decât lipsa sancțiunii.